Aprilie a trecut foarte rapid, cu agitație, elemente noi de tulburare negativă, dar și cu bucurii. Nu am reușit să spun destui de "nu" încât să fiu mulțumită de mine, dar, cumva, lucrurile s-au aranjat și voi termina la timp traducerea la care lucrez. Am găsit (nu știu cum) timpul să analizez puțin ce mă mână din spate când nu spun "nu" și cred că e vorba despre trecerea în a doua jumătate a vieții și gândul că "și dacă nu o să mai am niciodată ocazia să fac asta?" (= un fel de "vai, ce lucru extraordinar, cum să îl ratez, lasă că fac eu și ce am deja în agendă!"). Am reușit să mă țin de programul cu trezitul la 5:55 și de mersul regulat la sală. Pentru mai profit de zilele acestea libere ca să îmi notez/fixez câteva lucruri de făcut, printre care: plan de lucru traducere nouă și noile proiecte de la birou, ce fac ca să nu mai spun în septembrie "a trecut vara și nici nu mi-am dat seama". Mi-ar plăcea să mă extrag puțin din agitația de zi cu zi, să mă uit de sus la ea și să revin după aceea, cu mai multă liniște interioară.
Dragă Nicoleta, mulțumesc că ai lăsat aici reviewul de lună :) O lună plină și faină după cum s-a văzut și fin fotografiile de pe fecabook :)
Legat de "ce fac ca să nu mai spun în septembrie [...]", poate ți-e de folos să vezi înregistrarea workshopului cu planul zilei, deși, dacă-mi amintesc bine, ai fost la el.
Las aici o completare la răspunsul audio, poate e de folos: se poate întâmpla să devină obositoare introspecția, sau uneori chiar să n-ai chef să stai să te întrebi de ce, ci doar să vrei să știi cum. E de înțeles, am trecut prin asta și îmi amintesc că am vorbit și într-una dintre întâlnirile de la Conversațiile plan.clar despre asta [las link mai jos către discuție].
Din experiența mea, atunci când n-am răbdare să stau cu întrebările, ci caut răspuns la Cum?, se întâmplă așa pentru că sunt multe emoții de procesat sau una și puternică și n-am resurse să stau cu ea sau cu ele, așa că vreau răspunsuri. Ce funcționează în asemenea cazuri la mine e să iau o pauză. Decid să iau o pauză și-mi spun că fac asta: astăzi / până joi / săptămâna asta nu mai fac nimic [ legat de provocarea căreia nu-i dau de cap].
Erikaaa, ce mă bucur! Pentru JOMO, pentru participarea la programul de community building, pentru vulnerabilitatea pe care o arăți aici, pentru dorința de conexiune și contribuție deopotrivă. Keep shining! 🤗
Oaaanaaaa, mulțumesc! Știi că pe shining de la final l-am citit sharing? :) Cine, eu? Să shine? :)) Te îmbrățișez și-ți mulțumesc pentru că ai făcut lumină în mintea mea legat de comunități. Și nu doar lumină, ci conceptul ăsta s-a așezat cu sens acum.
Aprilie a trecut foarte rapid, cu agitație, elemente noi de tulburare negativă, dar și cu bucurii. Nu am reușit să spun destui de "nu" încât să fiu mulțumită de mine, dar, cumva, lucrurile s-au aranjat și voi termina la timp traducerea la care lucrez. Am găsit (nu știu cum) timpul să analizez puțin ce mă mână din spate când nu spun "nu" și cred că e vorba despre trecerea în a doua jumătate a vieții și gândul că "și dacă nu o să mai am niciodată ocazia să fac asta?" (= un fel de "vai, ce lucru extraordinar, cum să îl ratez, lasă că fac eu și ce am deja în agendă!"). Am reușit să mă țin de programul cu trezitul la 5:55 și de mersul regulat la sală. Pentru mai profit de zilele acestea libere ca să îmi notez/fixez câteva lucruri de făcut, printre care: plan de lucru traducere nouă și noile proiecte de la birou, ce fac ca să nu mai spun în septembrie "a trecut vara și nici nu mi-am dat seama". Mi-ar plăcea să mă extrag puțin din agitația de zi cu zi, să mă uit de sus la ea și să revin după aceea, cu mai multă liniște interioară.
Dragă Nicoleta, mulțumesc că ai lăsat aici reviewul de lună :) O lună plină și faină după cum s-a văzut și fin fotografiile de pe fecabook :)
Legat de "ce fac ca să nu mai spun în septembrie [...]", poate ți-e de folos să vezi înregistrarea workshopului cu planul zilei, deși, dacă-mi amintesc bine, ai fost la el.
Las aici o completare la răspunsul audio, poate e de folos: se poate întâmpla să devină obositoare introspecția, sau uneori chiar să n-ai chef să stai să te întrebi de ce, ci doar să vrei să știi cum. E de înțeles, am trecut prin asta și îmi amintesc că am vorbit și într-una dintre întâlnirile de la Conversațiile plan.clar despre asta [las link mai jos către discuție].
Din experiența mea, atunci când n-am răbdare să stau cu întrebările, ci caut răspuns la Cum?, se întâmplă așa pentru că sunt multe emoții de procesat sau una și puternică și n-am resurse să stau cu ea sau cu ele, așa că vreau răspunsuri. Ce funcționează în asemenea cazuri la mine e să iau o pauză. Decid să iau o pauză și-mi spun că fac asta: astăzi / până joi / săptămâna asta nu mai fac nimic [ legat de provocarea căreia nu-i dau de cap].
Erikaaa, ce mă bucur! Pentru JOMO, pentru participarea la programul de community building, pentru vulnerabilitatea pe care o arăți aici, pentru dorința de conexiune și contribuție deopotrivă. Keep shining! 🤗
Oaaanaaaa, mulțumesc! Știi că pe shining de la final l-am citit sharing? :) Cine, eu? Să shine? :)) Te îmbrățișez și-ți mulțumesc pentru că ai făcut lumină în mintea mea legat de comunități. Și nu doar lumină, ci conceptul ăsta s-a așezat cu sens acum.