Ce măsori la final de an?
și la finalul fiecărei zile
Bine te-am regăsit 🔅
Încep cu un mic anunț, pentru cei care m-ați întrebat când și dacă mai fac FOCUS, programul de grup. Da, începe pe 14 ianuarie. Nu am apucat să-l anunț, pentru că zilele ultimelor luni au alergat mai repede ca mine, dar marți, 17 decembrie, la 10 fac un zoom în care vorbesc despre program și răspund la orice întrebări aveți în legătură cu el. Ne vedem mâine la Despre FOCUS + Q&A, aici.
Eram studentă în anul trei la sociologie când l-am cunoscut pe Johnny Răducanu în tabăra de vară de la Tescani. Am aplicat din curiozitate, să văd ce înseamnă să aplici [se întâmpla în 1999 și lucrurile astea erau la început], să văd ce e și ce se întâmplă într-o școală de vară și, mai ales, să văd cum e să-i ai ca profesori pe domnii Pleșu și Patapievici. A fost o experiență complexă, care mi-e marcat într-o bună măsură traiectoria profesională, dar și de viață.
Însă, dincolo de ce a însemnat acea săptămână la nivel academic, au rămas cu mine amintirile interacțiunilor cu Johnny și cum ne aducea el în concret cu franchețea, naturalețea și umanitatea lui. Văd și acum camera cu pianul, în care ne strângeam după cină, să-l ascultăm. Devenise ritual în acea săptămână să încheiem zilele ascultându-i muzica și gândurile.
Într-una din seri m-a chemat lângă pian și mi-a zis că vrea să cântăm împreună. Nod în stomac. Panică. Cine, eu? Ce să cântăm? Eu împreună cu el? Eu nu cânt, ce să cânt? S-a uitat la mine super relaxat, deși știa exact prin ce carusel de stări m-a făcut să trec, și mi-a zis să nu-l fac să se roage de mine că nu se face [ce mi-ar fi plăcut să pot insera aici vocea și expresia feței lui]. Nu știu când am ajuns lângă pian, dar am auzit că începuse să cânte Io-s ficior de moroșan, făcându-mi semn din ochi să mă alătur. Și am cântat și n-am murit. Am uitat de toată jena și frica și am trăit momentul. La final mi-a zis: Ascultă la mine, bozgoroaico, tu ai sa ajungi cineva! M-am uitat la el și l-am întrebat în minte de ce spune asta, eu n-am voce, nu vreau să cânt și nici nu știu încă ce voi face în viața asta. Iar el mi-a răspuns, de parcă auzise întrebările mele: Ai tu ceva, simt, ai să vezi. I-am mulțumit, dar n-am crezut o clipă ce a spus. Acum știu că tot momentul ăla a fost doar ca eu să văd că pot, chiar dacă mintea-mi spune că nu. Și mai ales să văd cum se simte după ce trec peste limitările mentale. Johnny simțea când oamenii se făceau mici și îi ajuta să se vadă cum erau de fapt. Eu așa-mi amintesc de el și cred că el vedea de fapt lumina din oameni. Mulțumesc, Johnny <3
De ce-ți zic toate astea și ce legătură are amintirea mea cu ce măsurăm la final de an?
Am început să scriu scrisoarea asta pe 10 decembrie, imediat după R E S P I R O [discuția-atelier pe care am avut-o la OTOTO înainte cu o zi], care a fost despre cum ne uităm la anul ce imediat se încheie, ca să facem planul pentru ce urmează. Nu reușeam să pun în scris ce simțeam că vreau să-ți spun, pentru că ideea era atât de simplă, încât simțeam că e nevoie de argumente care să te facă să o vezi.
Aseară am dat peste discuția asta dintre Johnny și dl Patapievici și mi-a fost drag să-i urmăresc. Așa mi-am amintit de ce ți-am povestit mai sus și mi-am dat seama că lucrurile simple pot fi spuse doar simplu, așa cum le spunea el, fără argumente.
Așa că încerc să zic și eu simplu ce voiam să-ți zic: fă-ți planurile plecând de la cum vrei să te simți. Nu peste 50 de ani, ci în fiecare zi.
Suntem obișnuiți să facem, ca să avem și abia apoi să vedem cum sau ce simțim. Dar cum ar fi să schimbăm ordinea și să plecăm de la cum vrem să fim / să ne simțim, apoi să facem ce credem că e de făcut, însă cu detașare față de ce vom avea la final? Nu înseamnă că nu contează rezultatul, dar de câte ori ne autosabotăm de dragul rezultatului?
Posibil ca atunci când citești rândurile astea să te fi uitat deja la cum ți-a fost anul și chiar să-ți fi stabilit ce vrei de la / pentru cel ce vine. E posibil și să fii din categoria celor care abia așteaptă să fie ianuarie ca să fi trecut perioada asta în care majoritatea setează obiective. În orice punct sau categorie te găsești aș vrea să-ți propun un scurt exercițiu, pe care l-am făcut și cu participanții la R E S P I R O:
Fă o listă cu lucrurile pe care ți le propusesei pentru 2024 [nu contează dacă le-ai făcut sau nu până în momentul ăsta]
Privind lista, răspunde la întrebările de mai jos:
Ce aveai în gând atunci, la începutul anului, să măsori la final de an?
___________________
Nu m-am gândit la asta
Despre ce a fost mai mult anul ăsta: despre ce ai făcut, ce ai avut sau despre cum te-ai simțit? [ia în calcul și ce e bifat parțial sau deloc]
Scrie care e gândul tău după răspunsurile de mai sus.
Cum alegi să te uiți la anul ce vine: prin lentila lui fac > am > sunt/mă simt sau prin cea a lui sunt/mă simt > fac > am?
Ce vrei să măsori la final de 2025? Dar la finalul fiecărei zile din 2025?
Sunt tare curioasă cum e pentru tine schimbarea asta de lentilă?
Revenind la ce mi-a spus Johnny atunci, deși nu l-am crezut, m-am surprins de câteva ori în anii ce au urmat gândindu-mă că oare ce ar trebui să fac ca să am ceea ce-mi trebuie ca să fiu cine / cum a zis el că o să fiu. Apoi mi-am dat seama că e mai important să știu cine sunt [atât cât știu în momentul respectiv] și să fac lucrurile care mă țin aproape de cine sunt, fără atașament față de rezultat. El așa făcea.
.
Bonus
🟡 A scris Oana de la Lipici în comunitate un eseu în weekend și tare-ți recomand să-l citești, că ea privește deja prin lentila Simt > Fac > Am. E un altfel de review de an, ca un îndemn să fim mai întâi atenți la noi și la cum ne curatoriem viața, cu toate interacțiunile ei.
“Proiectul care mă preocupă cel mai mult este viața în toate imperfecțiunile ei minunate”. -
.
🟡 În caz că nu rezonezi cu ce am scris mai sus, îți las ca reminder și exercițiul1 ăsta, tot pentru final de an:
Pe o foaie de hârtie te rog să faci 3 coloane. Pe cea din stânga scrie 5 lucruri pe care ți le dorești. Pe cea din dreapta scrie 5 lucruri extraordinare/senzaționale pe care le ai deja. E musai să fie speciale, dar încearcă să nu ocupi locurile cu fiul meu, soțul meu, mama mea, etc [vei înțelege la următorul pas de ce]. Plecând de la cele 10, din cele 2 coloane, alege doar 5 pe care să le treci în coloana din mijloc, pe care vrei să le păstrezi și/sau pe care vrei să le obții în viitor.
3 lucruri care pot fi de interes pentru tine
O invitație pentru cititorii de două puncte > Pe 27 decembrie, de la 11.00 la 12.00 te invit la o cafea virtuală pe Zoom, ca un mic cadou din partea mea în semn de mulțumire că sunteți aici, voi toți cei ce citiți două puncte. Mi-ar plăcea să mă văd cu cât mai mulți dintre voi și, timp de un ceas, să răspund la orice întrebări aveți legate de claritate, priorități, stabilire de limite și procrastinare atunci când vine vorba de planificare. Nu am un nume pentru întâlnirea asta, dar am un link de înregistrare. Întâlnirea e free, dar vreau să am o idee de câți vom fi, de aceea e nevoie să te înregistrezi înainte.
Pe 14 ianuarie începe FOCUS, programul de grup pe care-l fac din 2021, dar despre care vorbesc destul de rar. Am lăsat în deschidere un mic anunț în legătură cu el, cum că mâine fac un zoom în care prezint programul și răspund la întrebări. Dacă rezonezi cu ce scriu în două puncte și, în plus, simți că ai vrea să începi anul cu sprijin din partea mea ca să afli ce e cu adevărat important pentru tine, care e nevoia din care acționezi și ca să păstrezi focusul pe ce ți-ai propus, hai în FOCUS. Dacă nu știi prea multe despre el, te aștept mâine la prezentare.
R E S P I R O e o nouă experiență de grup marca plan.clar > Întâlniri lunare offline, ca niște momente de respiro luate de la ritmul obișnuit al zilelor, în care vorbim despre cum ne gestionăm mai bine timpul plecând de la ce e cu adevărat important pentru noi. Dacă vrei detalii despre întâlnirea din ianuarie, te invit să completezi formularul de aici și revin pe mail cu detalii imediat ce le stabilesc.
Atât pentru azi, sper să ne vedem pe 27 decembrie. Mi-ar plăcea să ne vedem și mâine la Despre FOCUS. Însă dacă nu ni se vor intersecta drumurile astfel, îți urez să ai un final de an cu tihnă, cu sănătate și oameni dragi alături. Iar 2025 să-ți fie așa cum ai nevoie.
Cu drag și recunoștință,
Erika
Sunt Erika de la plan.clar și tu citești două puncte, newsletterul celor în căutarea productivității pe-ndelete. Scriu despre provocările noastre, ale tuturor, legate de planificare și schimbări [mai mici sau mai mari] și despre cum le putem naviga într-o lume mult preocupată de productivitate. Nu livrez rețete în pași magici, ci îți lansez întrebări la care să-ți răspunzi pe îndelete și-ți las și exerciții scurte, care te pot ajuta să ieși din impas.
Când nu scriu aici, lucrez cu oameni în sesiuni 1:1 sau de grup, pe 4 teme interconectate: claritate, stabilirea limitelor, prioritizare și procrastinare.
L-am găsit la Philip McKernan într-un curs cumpărat de la el acum vreo 11 ani deja.
🫶🏻
Erikaaa, îți mulțumesc infinit pentru mențiune și mă bucur că te-am mai descoperit un pic prin această poveste plină de însemnătate. Frumos dar din partea ta! 🤗